Saposhnikovia divaricata
| Saposhnikovia divaricata | |
|---|---|
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| (neclasificat): | Angiospermae |
| (neclasificat): | Eudicots |
| (neclasificat): | Asterids |
| Ordin: | Apiales |
| Familie: | Apiaceae |
| Trib: | Selineae |
| Gen: | Saposhnikovia Schischk.[1] |
| Specie: | S. divaricata |
| Nume binomial | |
| Saposhnikovia divaricata (Turcz.) Schischk.[2] | |
Modifică text  |
|
Saposhnikovia divaricata este o specie de plante din familia Apiaceae. Este singura specie din genul Saposhnikovia.[1] Este găsită în Asia, arealul său cuprinzând zece provincii din China, precum și Coreea, Japonia, Mongolia și estul Siberiei (Rusia).[3][4]
Publicarea numelui binomial
[modificare | modificare sursă]Numele actual Saposhnikovia divaricata (Turczaninow) Schischkin a fost dat în lucrarea Șișkin, Boris & Bobrov, Evgheni. Fl. URSS. 17 : 54. 1951. Prima descriere a fost făcută în anul 1844 de Nikolai Turcvaninov sub numele de Stenocoelium divaricatum în Bull. Soc. Imp. Naturalistes Moscou 17 : 734.[3]
Descriere
[modificare | modificare sursă]Saposhnikovia divaricata este o specie de plante perene cu multe ramuri. Înălțimea sa este de 30–100 de centimetri. Frunzele bazale sunt multe, iar pețiolii sunt turtiți și au teaca ovată cu o lungime de 2–6,5 cm. Marginile frunzelor sunt alungite-ovate spre largi-ovate, până la 14–35 x 6–18 cm. Florile sunt de culoare albă sau galbenă, iar petalele au în jur de 1,5 mm. Mericarpurile sunt ovate larg spre alungite, plate, de până la 5 x 3 mm și sunt tuberculate când sunt tinere, dar devin netede la maturitate, iar nervurile laterale au aripi. Înflorirea are loc în perioada august–septembrie, iar producerea fructelor în perioada septembrie–octombrie.[3][5][6]
Răspândire și habitat
[modificare | modificare sursă]Specia Saposhnikovia divaricata este găsită în China, în provinciile Mongolia Interioară, Hebei, Shandong, Henan, Shanxi, Shaanxi, Hunan, Heilongjiang, Jilin și Liaoning.[5] Este găsită de asemenea și în Coreea, Japonia, Mongolia și în Rusia,[4] în estul Siberiei.[3] Habitatul său include coaste de deal, pante pietroase, pajiști, zone cu arbuști,[3] margini de străzi și margini de anumite terenuri agricole.[5] Altitudinea la care crește este de 400–800 de metri.[3]
Recoltare
[modificare | modificare sursă]Cea mai mare parte a materialelor medicinale ale speciei Saposhnikovia divaricata este produsă în provinciile Heilongjiang, Jilin, Mongolia Interioară și Hebei. Rădăcinile excavate ale celor cu tulpină de floare care nu încolțește sunt recoltate în timpul primăverii și în timpul toamnei.[5]
Fitochimie
[modificare | modificare sursă]În conformitate cu cercetarea fundamentală, rădăcinile și semințele speciei Saposhnikovia divaricata conțin o varietate de fitonutrienți. Uleiul esențial din rădăcini conține de asemenea fitonutrienți.[7][8][9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Saposhnikovia”. The Plant List. Royal Botanic Gardens, Kew. Accesat în .
- ^ „Saposhnikovia divaricata (Turcz.) Schischk”. The Plant List. Royal Botanic Gardens, Kew. Accesat în .
- ^ a b c d e f „Saposhnikovia divaricata (Turczaninow) Schischkin”. Online Flora of China. .
- ^ a b Quattrocchi, Umberto (2012). CRC World dictionary of medicinal and poisonous plants: common names, scientific names, eponyms, synonyms and etymology. Volume 5 R-Z. CRC Press Taylor and Francis Group, page 155.
- ^ a b c d „Saposhnikovia divaricata (Turcz.) Schischk”. Hong Kong Baptist University, School of Chinese Medicine, Medicinal Plant Images Database. .
- ^ Schultes, Richard Evans; Albert Hofmann (1979). Plants of the Gods: Origins of Hallucinogenic Use. New York: McGraw-Hill. ISBN: 0-07-056089-7. Illustrated, with description, p.56 column 3 under name Siler divaricatum.
- ^ Gui, Y; Tsao, R; Li, L; Liu, C. M; Wang, J; Zong, X (). „Preparative separation of chromones in plant extract of Saposhnikovia divaricata by high-performance counter-current chromatography”. Journal of Separation Science. 34 (5): 520–6. doi:10.1002/jssc.201000721. PMID 21280212.
- ^ Tang, Weici and Eisenbrand, Gerhard (). Handbook of Chinese Medicinal Plants: Chemistry, Pharmacology, Toxicology. Wiley. pp. 1062–64 (vol. 2). ISBN 978-3-527-32226-8.
- ^ Zhu, You-Ping (). Chinese Materia Medica: Chemistry, Pharmacology and Applications. CRC Press. pp. 62–3. ISBN 9789057022852.